Descriere
Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab, fiica domnitorului Basarab I întemeietorul (1310-1352), este cea dintâi monahie de neam român cunoscută în istorie, făcând parte din ceata marilor nevoitori isihaşti. Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab a vieţuit pentru o scurtă perioadă într-o mănăstire de lângă Târnovo, în Ţaratul Bulgar, apoi și-a ales o nevoinţă mai aspră, vieţuind pustnicește mai întâi la Mănăstirea Ivanovo, apoi în ultima parte a vieţii la Mănăstirea Albotina, căutând să deprindă rugăciunea lui Iisus. Această mare cuvioasă isihastă, vlăstar al dinastiei Basarabilor, a rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, a preoţilor, a călugărilor și a mirenilor ca pildă de smerenie, de răbdare, de înfrânare şi de iubire jertfelnică.






