Description
Avva Serenus, în cuvântul său către Sfinţii Ioan Casian și prietenul său Gherman, spune că monahii începuturilor erau atât de ispitiţi de diavol, încât nu îndrăzneau să se odihnească cu toţii deodată, ci cu schimbul, o parte dintre ei aflându-se la rugăciune din cauza năvălirilor drăcești sălbatice și neîncetate. Cu trecerea timpului însă, monahii au câștigat experienţă în războiul nevăzut. Așa se face, continuă avva Serenus, că în zilele noastre acest război este mult mai ușor, deoarece noi, monahii de astăzi, ne folosim de experienţa în luptă a înaintașilor. Monahismul, așadar, este spaţiul primirii și al trăirii și al predării mai departe a celei mai directe și mai vii experienţe duhovnicești. Cuvântul avvei Serenus vizează lupta cu patimile și cu demonii, care se împotrivesc lucrării virtuţilor și rugăciunii curate a monahului. Experienţa și izbânzile unei generaţii devin punct de plecare al următoarei. De aceea, întâlnim de timpuriu obiceiul și grija de a păstra diferitele poveţe ascetice, cuvinte insuflate sau învăţături duhovnicești ale monahilor din vechime. Unele dintre ele au fost cuprinse în faimoasele paterice, cel mai cunoscut fiind Patericul egiptean.






