Descriere
„Să menținem nevinovăția trupului prin ajunări, posturi, foame, sete și nesomn, dar să avem și îndrumarea inimii prin citire, veghe, predici și asprimea singurătății, precum și răbdarea necazurilor, să servim Ziditorului nostru suferind toate insultele și nedreptățile, să urmăm adevărul suportând ura și duşmănia acestei lumi, dacă este nevoie, și în această luptă care se dă în trupul nostru să ne ținem pe linia de mijloc între trândăvia deşartă care ne atrage și osteneala pe care n-o vrem, dar care ne îndeamnă la virtute. În felul acesta, dintr-o parte căldura sufletului, iar, dintr-alta, frigul trupului ne țin într-o
stare călduță voința noastră ca arbitru și nici dorința sufletului nu îngăduie minții să alunece în vicii fără frâu, nici slăbiciunea trupului nu lasă sufletul să se înalțe la elanurile fără măsură ale virtuților: chinurile viciilor de tot felul nu se îmbulzesc, iar boala trufiei nu se ridică în inimile noastre și nu ne răneşte cu săgețile ei înveninate.
Echilibrul just al luptei dintre acestea deschide calea sănătoasă și măsurată între virtuți, învățând pe ostașii lui Hristos să meargă întotdeauna pe drumul arătat de Conducătorul lor”.
(SF. IOAN CASIAN, „Convorbirea cu Părintele Daniel. Despre dorințele trupului și ale sufletului” XII, în: Serieri alese, (Părinți și Scriitori Bisericești, 57), trad, de prof. Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, pref., studiu introd. și note de prof. Nicolae Chițescu, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 1990, p. 370).






