Descriere
Rândurile ce urmează sunt ale mele și ale tale deopotrivă. Ele sunt izvorâte din respect, recunoștință și dragoste adâncă față de Starețul Sfintei Mănăstiri a Cuviosului David, fericitul părinte Iacov Talikis, cel care a adormit spovedind la 21 noiembrie 1991, în cel de-al 71-lea an al vieții sale. Cuviosul se dăruia în întregime rugăciunii și singurul lucru pe care îl cerea de la Dumnezeu era să se poată ruga neîncetat. Dumnezeu a îngăduit să-l tiranizeze atâtea boli, dar i-a dăruit și o putere nemăsurată în rugăciune. O trăia și se desfată în ea în chip pascal. Adeseori se lăsa pradă lacrimilor de bucurie și de recunoștință față de Dumnezeu. Noaptea sau dimineața, înainte de a merge la biserică, monahii treceau pe la chilia sa și îl vedeau plângând, curgându-i lacrimile că pârăiașele, însă expresia feței lui era tot mai luminoasă.






